Fericirea, pentru o portocală, nu înseamnă să fie o caisă

Fericirea, pentru o portocala, nu inseamna sa fie o caisa, prezinta o realitate a trecutului recent, cunoscuta; de noi si/sau de ai nostri inaintasi.

In 1755, Jean-Jacques Rousseaua, prin tratatul Discurs asupra originii si funtamentelor inegalitatii dintre oameni, sublinia printre altele: Omul este bun de la natura, dar societatea este aceea care il corupe.

Catherine Preljocaj confirma in mod indirect aceasta teza. Nascuta dintr-o familie refugiata din Albania in Franta,  Catherine infrunta doua realitati teribile.

Prima are drept cauza trasaturile familiei traditionale albaneze, unde femeile  nu au drepturi (nici macar dreptul la emotie) si sunt nevoite sa se supuna jocului orbesc numit casatorie.

A doua realitate se naste din cea amintita anterior.  Lipsita de posibilitatea manifestarii emotiilor de orice tip in exterior, hraneste constant o boala cumplita, cancer, la doar 30 ani.

Schimband societatea si refuzand sa isi accepte conditia femeii fara drepturi, decide sa isi schimbe viata. Accepta realitatea trecutului si porneste pe drumul redescoperirii  pentru a avea pace in viitor si pentru a se vindeca.

In momente de cumpana, curajul de a ne lua viata in maini, ne poate salva. Inspirata din realitate, povestea devine un instrument de speranta in momentele de dificultate. Catherine, un om obisnuit, a reusit. Noi de ce nu am putea reusi? Putem macar sa incercam….

20150829_203422

20150829_203548 20150829_203702

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s